Scutiti niste bani
În columbofilia modernã, e greu sã ai succes dacã ignori veterinarul sau medicamentele. Unii consultã medicul veterinar înainte de startul sezonului competiþional, înainte de începerea sezonului de reproducþie ºi a celui de nãpârlire, alþii îl viziteazã în fiecare lunã sau chiar sãptãmânal. Sunt unii oameni care solicitã consult de specialitate numai atunci când considerã cã pãsãrile au o problemã de sãnãtate sau dupã o etapã proastã, alþii au propriul medic veterinar care se deplaseazã la domiciliul lor aproape în fiecare lunã pentru control. Printre crescãtorii care nu au apelat aproape deloc la ajutorul omului în halat alb se numãrã Klack ºi subsemnatul. Ceea ce am încercat sã facem, atât eu cât ºi regretatul Klack, a fost sã prevenim apariþia problemelor.
MOTIV
- Îmi dau toatã silinþa pentru a þine sub control tricomonoza de unul singur. Sunã a laudã, dar cred cã îmi pot da seama dacã pãsãrile au nevoie de tratament. Asta se întâmplã atunci când puii nu cresc armonios, ci slãbesc, ºi atunci când produc excremente apoase, care miros foarte urât. Atunci când corpul porumbeilor maturi nu este ferm ºi gâturile nu sunt curate (prezentând mucozitãþi), nu mã duc la veterinar, ci tratez.
- Nu tratez niciodatã împotriva coccidiozei de vreme ce asta nu ar trebui sã fie o problemã într-un mediu uscat.
- Nici paratifosul nu reprezintã o problemã pentru mine atâta timp cât nu îmi asum nici un risc ºi tratez în fiecare toamnã, timp de douã sãptãmâni.
- Încerc sã previn apariþia problemelor respiratorii folosind un medicament ieftin, aplicat în perioada de iarnã. Acesta se numeºte oxigen. Mi-l procur þinând pãsãrile în voliere deschise, indiferent de starea vremii.
- ªi cu Adeno/Coli rar am avut probleme.
Cu mult timp în urmã, unii dintre puii mei sufereau de infecþia cu Coli, iar ceea ce am fãcut a fost… nimic! Unii au murit, îmi pare rãu pentru ei, poate cã le-aº fi salvat vieþile dacã i-aº fi tratat, dar am sfârºit prin a deþine în crescãtorie pãsãri care sunt mai puþin vulnerabile.
DISCUÞII
Asta nu înseamnã cã nu discut niciodatã cu medicul veterinar sau cu oamenii de ºtiinþã. Pe timpul iernii particip la multe seminarii, alãturi de o serie întreagã de medici veterinari. Îmi plac seminarele, însã cel mai mult îmi place intervalul acela de o orã care urmeazã dupã sfârºitul seminarului sau dineurile care se organizeazã la sfârºit. Atunci e momentul când se se adunã laolaltã toþi participanþii, inclusiv veterinarii ºi/sau cercetãtorii. E de la sine înþeles cã atunci discutãm despre problemele de sãnãtate ºi medicaþia porumbeilor. Însã e oarecum ciudat sã-i vezi pe acei oameni, care se presupune cã ºtiu totul, cum se contrazic pe marginea atât de multor subiecte. În special în privinþa vaccinãrii împotriva paratifosului, care e o temã controversatã. Spre surprinderea mea, niciodatã nu am întâlnit pânã acum un medic veterinar sau un cercetãtor care sã nu promoveze oþetul (de mere), deºi acest produs nu le aduce nici un profit.
OÞETUL ªI USTUROIUL
Cele mai mari probleme de sãnãtate cu care se confruntã porumbeii sunt salmoneloza, tricomonoza ºi Adeno/coli. Agenþii patogeni care provoacã aceste boli se rãspândesc prin intermediul apei ºi mulþi dintre “oamenii isteþi” sunt de accord cã oþetul este un bun dezinfectant. Oþetul este un duºman natural al multor bacterii, menþine un echilibru în interiorul sistemului digestiv ºi are chiar un efect pozitiv asupra digestiei hranei. Se presupune cã e un dezinfectant mai bun decât clorura de var împotriva salmonelozei. Am auzit un cercetãtor spunând cã noi, crescãtorii de porumbei, am scuti niºte bani dacã am pune frecvent oþet de mere PLUS usturoi în apa de bãut a porumbeilor. Astfel, nu va mai trebui sã administrãm atât de multe antibiotice mai târziu. E important sã reîmprospãtãm frecvent apa de bãut, sã punem apã proaspãtã, curatã, deoarece apa contaminatã e unul dintre cele mai des întâlnite medii de rãspândire a agenþilor patogeni, aceºtia trecând de la un porumbel la altul pânã se contamineazã tot efectivul. Dar apa care conþine ºi puþin oþet ar trebui sã fie ºi mai bunã.
ACUM CRED
Un cercetãtor foarte documentat a afirmat odatã cã stropirea sistematicã a pereþilor cu puþin oþet diluat în apã e mult mai eficientã decât vãruirea pe care mulþi crescãtori o aplicã. Cei care mi-au citit articolele sau mã cunosc personal ºtiu cã sunt sceptic în privinþa majoritãþii aditivilor care sunt promovaþi atât de agresiv prin intermediul canalelor media. Odatã am crezut în eficienþa iaurtului sau a laptelui bãtut în stoparea Adeno/coli (boala pãsãrilor tinere), dar mi-am pierdut încrederea în aceste produse. Nici în oþet nu am crezut vreodatã. Însã, dupã multe discuþii cu medicii veterinari ºi oamenii de ºtiinþã ºi dupã ce l-am întâlnit pe tipul care n-a mai avut probleme cu Adeno/coli ºi tricomonoza de când a început sã administreze frecvent oþet de mere ºi usturoi în apa de bãut, am început sã am dubii ºi sã devin un partizan al acestei metode. Nu-mi pot imagina ca toþi aceºti specialiºti sã se înºele în privinþa unor produse care oricum nu le aduc nici un profit.
© Ad Schaerlaeckens